O rachetă de badminton constă în principal din trei părți: cadru, arbore și mâner. Cadrul formează conturul exterior al rachetei și este de obicei realizat din fibră de carbon, aliaj de aluminiu sau materiale compozite; alegerea materialului afectează greutatea, rezistența și stabilitatea rachetei la impact. Formele cadrelor variază, de asemenea,-cum ar fi cadrele izometrice (în formă de cutie-) și cadrele aerodinamice (-tăierea vântului)-, primele oferind o stabilitate mai mare, iar cele din urmă concepute pentru a reduce rezistența aerului și pentru a crește viteza de balansare.
Arborele conectează cadrul de mâner și servește drept componentă critică pentru transmisia puterii. Flexibilitatea tijei-deseori denumită „elasticitate” sau „rigiditate”-influențează direct senzația fotografiei și eficiența transferului de putere. Un ax mai rigid se potrivește jucătorilor cu putere semnificativă și tehnică precisă, în timp ce un arbore mai flexibil permite jucătorilor să folosească flexibilitatea rachetei, făcând-o ideală pentru începători sau cei cu un stil de joc defensiv. Arborele are de obicei o structură internă goală pentru a menține rezistența, reducând în același timp greutatea totală.
Mânerul este situat în partea de jos a rachetei și servește drept punct de contact direct cu mâna jucătorului; constă în general dintr-un miez de lemn învelit în spumă și un supragrip. Grosimea mânerului afectează confortul și controlul, deoarece un mâner prea gros sau prea subțire poate compromite stabilitatea generării de energie. Mulți jucători își personalizează prinderea prin înfășurarea unui supragrip în jurul acestuia pentru a îmbunătăți rezistența la alunecare și absorbția șocurilor, asigurând astfel o mai mare stabilitate și o senzație mai confortabilă în timpul jocului.
