Materialele folosite într-o rachetă de badminton determină în primul rând greutatea, rezistența, elasticitatea și senzația acesteia; cele mai multe rachete de astăzi folosesc structuri compozite mai degrabă decât un singur material.

Fibra de carbon este cel mai obișnuit material și servește ca componentă de bază a rachetelor de gamă medie-{--înaltă. Caracterizată prin ușurință, rezistență ridicată și elasticitate excelentă, fibra de carbon permite o greutate redusă, menținând în același timp stabilitatea cadrului, rezultând balansări mai rapide și un transfer mai direct de putere. Multe mărci încorporează, de asemenea, diferite grade de „țesătură de carbon cu modul înalt-”, alături de fibra de carbon standard, pentru a spori rigiditatea și a îmbunătăți feedback-ul la impact.

Aliajul de aluminiu este folosit frecvent în rachetele de-nivel de început. Deși cost-eficient și durabil, acest material tinde să fie mai greu și oferă o elasticitate inferioară și un feedback de control în comparație cu fibra de carbon, ceea ce îl face mai potrivit pentru începători sau pentru jocurile ocazionale. Un număr mic de rachete utilizează aliaje de titan, nanomateriale sau structuri armate cu grafit-; acestea sunt de obicei adăugate ca modificatori pentru a îmbunătăți rezistența la torsiune sau pentru a îmbunătăți stabilitatea.

Majoritatea arborilor de rachetă au un design interior gol și utilizează materiale stratificate (cum ar fi fibra de carbon combinată cu rășină) pentru a atinge un echilibru între greutate redusă și rezistență ridicată. Pe scurt, cu cât materialele sunt mai avansate, cu atât racheta tinde să fie mai ușoară, mai rigidă și mai receptivă-deși acest lucru impune și cerințe mai mari pentru tehnica jucătorului.